ULEIURILE ESENȚIALE – VRACI MODERN SAU ÎNȘELĂTORIE?

În zilele noastre, utilizarea terapiilor alternative și complementare în paralel cu medicina tradițională a căpătat amploare.

Aromaterapia este una dintre terapiile complementare care utilizează uleiurile esențiale ca principali agenți terapeutici pentru tratarea mai multor boli și a apărut după ce oamenii de știință au descifrat proprietățile antiseptice ale uleiurilor esențiale și ale permeabilității pielii sub acțiunea lor.

Inhalarea, aplicarea locală și băile sunt principalele metode utilizate în aromoterapie, care utilizează aceste uleiuri pentru a penetra suprafața pielii umane.

Conform practicienilor aromaterapiei, odată ce uleiurile sunt absorbite în sistem, acestea se remodulează și funcționează într-un mod prietenos la locul afecțiunii sau asupra zonei afectate. Acest tip de terapie utilizează diverse permutații și combinații pentru a obține ameliorarea numeroaselor afecțiuni precum : depresia, indigestia, cefaleea, insomnia, durerile musculare, problemele respiratorii, afecțiunile pielii, articulațiile umflate, complicațiile asociate urinei etc.[1].

Acest articol explorează informațiile disponibile în literatura de specialitate medicală cu privire la aplicațiile și implicațiile terapeutice, medicale, cosmetice, psihologice, olfactive ale uleiurilor esențiale, pentru a descoperi dacă sunt eficiente sau doar produsul unei industrii de miliarde de dolari.

Ce sunt uleiurile esențiale?

Uleiurile esențiale sunt extracte de plante concentrate (extrase din flori, scoarțe, tulpină, frunze, rădăcini, fructe și alte părți ale plantei), care se obțin prin presare mecanică sau distilare, și păstrează mirosul natural și aroma sursei lor. De exemplu, aproximativ 220 de kilograme de flori de lavandă sunt necesare pentru a produce un kilogram de ulei de lavandă.

Fiecare ulei esențial are o compoziție unică de substanțe chimice, iar această variație afectează mirosul, absorbția și efectele asupra corpului. Compoziția chimică a unui ulei esențial poate varia în cadrul aceleiași specii de plante sau de la plantă la plantă.

Uleiurile sintetice nu sunt considerate adevărate uleiuri esențiale[2].

La ce sunt folosite uleiurile esențiale în industria cosmetică ?

Mirosul plăcut este o parte integrantă a ceea ce oferă produsele cosmetice și este adesea considerat ca un factor primordial în selectarea produselor cosmetice în rândul consumatorilor.

Aroma joacă, de asemenea, un rol considerabil în mascarea mirosurilor nedorite provenite din acizi grași, uleiuri și agenți tensioactivi care sunt frecvent utilizați în formulările cosmetice.

Cererea crescândă de ingrediente naturale a contribuit masiv la un interes reînnoit al industriilor cosmetice și de sănătate față de derivații vegetali, în special uleiurile esențiale. Acest lucru a determinat companiile cosmetice să susțină parfumurile naturale și să opteze pentru ingrediente naturale procesate minim, având în vedere riscurile potențial negative asupra sănătății asociate parfumurilor artificiale, care sunt, încă, din păcate, elemente majore ale produselor cosmetice.

Uleiurile esențiale sunt, în plus, atuuri vitale în industria cosmetică, deoarece, odată cu conferirea aromelor plăcute în diferite produse, sunt capabile să acționeze drept conservanți și agenți activi și, simultan, oferă diverse beneficii pielii[3].

Uleiurile esențiale sunt utilizate, astfel, în cea mai mare parte pentru tratamentul infecțiilor cauzate de bacterii, ciuperci sau viruși (total 62%). Aceasta este urmată de afecțiuni inflamatorii ale pielii (20%), cum ar fi dermatită, eczeme și lupus și apoi întreținerea generală a pielii (18%), cum ar fi ridurile, cicatricile și crustele, care sunt a treia utilizare cea mai frecventă a uleiurilor esențiale. Alte aplicații includ aplicații antiinflamatoare și de vindecare a rănilor. Dintre cele 98 de uleiuri esențiale recomandate pentru uz dermatologic, 88 sunt aprobate pentru tratarea infecțiilor pielii. Dintre acestea, 73 sunt utilizate pentru infecții bacteriene, 49 în special pentru acnee, 34 pentru infecții fungice și 16 pentru infecții virale[4].

De asemenea, a fost dovedită importanța lor în preparatele cosmetice ca agenți conservanți naturali, datorită proprietăților lor antimicrobiene, singure sau în combinație cu alți conservanți[5], prin care se asigură protecție împotriva bacteriilor și ciupercilor. Prin urmare, uleiurile esențiale sunt capabile să îmbunătățească proprietățile dermato-cosmetice ale produsului final, nu numai protejând împotriva infecțiilor microbiene, ci și contribuind la conservarea formulării cosmetice[6].

Mai multe despre proprietățile curative ale uleiurilor esențiale în produsele cosmetice, cu exemple relevante, într-un articol viitor marca ELIXIR H.

La ce sunt folosite uleiurile esențiale în aromaterapie ?

Bunăstarea fizică (welness) are un sens incert, nefixat. Poate descrie dimensiunea calității vieții, dar poate însemna și o industrie de 4,2 miliarde de dolari, cu o creștere ridicată a produselor și serviciilor, de la saloane de înfrumusețare, la yoga și alte practici.

Poate indica, totodată, povara nesfârșită dusă de femei, aceea de a fi un pic din toate, dar și de a avea totul, ceea ce constituie un motor neepuizat pentru consumerismul acestui secol.

Umbrela suprautilizată a wellness-ului cuprinde acum un vast univers de practici, produse și sisteme de credințe remodelate, cu riscuri variate, cu sau fără fundamentare științifică, care a crescut în popularitate în ultimul deceniu pe rețelele de socializare și pe forumurile de pe internet.

(Un)well[7], un documentar de șase părți ale notoriului producător de televiziune Netflix, explorează această noțiune vastă de wellness – uneori promițătoare, alteori produs al escrocheriei, ocazional periculoasă – pentru a examina implicațiile sale și noianul confuz de informații online[8].

Documentarul arată cum uleiurile esențiale constituie o sabie cu două tăișuri a sănătății: modul în care o practică cu unele beneficii legitime pentru sănătate poate fi transformată într-un remediu pseudo – universal, exploatat de mediul de afaceri, într-o epocă precum a noastră, caracterizată de anxietate și neîncredere în sistemul medical.

Utilizarea uleiurilor esențiale – substanțe aromatice derivate din plante – a existat, de altfel, de secole, iar studiile sugerează că anumite uleiuri oferă beneficii minore somnului (lavandă) sau durerilor de cap (menta).

Un studiu recent efectuat pe 300 de pacienți a constatat că cei care au respirat un amestec de ghimbir, mentă verde, mentă și cardamom au avut mult mai puține greață după operație. Alte cercetări arată că uleiul de lavandă poate reduce nivelul hormonului de stres cortizol, iar inhalarea aromei de lămâie înainte de un eveniment stresant poate preveni anxietatea. Studiile arată, de asemenea, că uleiurile de arbore de ceai și oregano pot combate microbii, făcându-i tratamente populare pentru mătreață și ciuperca de la picioare. Altele pot fi utilizate ca antiinflamator[9].

În paralel, însă, utilizatorii neinformați de la domiciliu le pot folosi în mod abuziv. Un grup de aromaterapeuți preocupați, de la Institutul Atlantic pentru Aromaterapie[10], a început să colecteze online rapoarte de leziuni de la utilizatorii frecvenți ai uleiurilor esențiale. Începând cu toamna anului 2013, acest institut a descoperit mai mult de 268 de persoane, cu reacții adverse diverse – de la erupții ușoare și șoc anafilactic la arsuri chimice interne – apărute de la utilizarea uleiurilor pentru tratarea infecțiilor vaginale. Numai în 2017, alte 55 de persoane, inclusiv cinci copii și două femei însărcinate, au raportat reacții grave. (Organizația estimează că sunt raportate mai puțin de 5-10% din reacțiile adverse.)

Totodată, online, camerele de chat sunt pline de povești de groază și videoclipuri care documentează reacțiile adverse, inclusiv un grup de Facebook, „Adevărul nerostit despre uleiurile esențiale[11]”, care în prezent are peste 9.000 de membri.

Problema, spun criticii (inclusiv aromaterapeuții de lungă durată), este că companiile își supraestimează potențialul, pe de o parte, și minimizează, pe de altă parte, riscurile asociate.

Ca atare, atunci când o modă face ocolul planetei atât de rapid, trebuie să ne dea de gândit că probabil adevărul științific a fost amplificat și deformat de porta-vocea mass-mediei.

Recomandări

Deși publicul larg susține că uleiurile esențiale sunt remedii naturale pentru o serie de afecțiuni, nu există suficiente cercetări pentru a determina eficacitatea lor în sănătatea umană. Rezultatele studiilor de laborator sunt sporadice – un studiu de la laboratorul Johns Hopkins a constatat că anumite uleiuri esențiale ar putea ucide un tip de bacterii Lyme mai bine decât antibioticele[12] – iar rezultatele studiilor clinice la om sunt încă neconcludente[13].

Cei mai mulți oameni de știință consideră, astfel, că nu ar trebui să utilizați aromoterapia în locul tratamentului medical obișnuit. Dar pentru unele condiții, cercetările arată că aromoterapia poate avea beneficii pentru sănătate. Aceasta poate, în anumite condiții, sub îndrumare medicală, să:

• Reducă stresul, anxietatea și depresia,
• Îmbunătățească somnul,
• Aline anumite tipuri de durere, precum osteoartrita genunchiului,
• Minimizeze unele dintre efectele secundare ale tratamentului împotriva cancerului, cum ar fi greața și durerea,[14]

având în vedere, înainte de utilizare, că medicul curant cunoaște următoarele informații despre pacient : un istoric medical amănunțit și o descriere a stilului de viață, dietei și istoricul actual al sănătății.

Calitatea uleiurilor esențiale de pe piață variază foarte mult, de la uleiurile esențiale pure la cele diluate cu ingrediente mai puțin costisitoare. Și pentru că nu există nicio reglementare care să prevadă obligativitatea menționării concentrației uleiului, este posibil ca eticheta să nu conțină nici măcar tot ce conține sticla pe care o cumpărați. De aceea nu trebuie ingerate uleiurile esențiale. Luate pe cale orală, uleiurile pot deteriora ficatul sau rinichii, și chiar sistemul nervos.

Compușii din uleiurile esențiale pot produce efecte adverse atunci când sunt combinați cu medicamente. Acestea pot reduce eficacitatea medicamentelor convenționale sau pot exacerba afecțiunile medicale preexistente ale individului.

O persoană cu hipertensiune arterială, de exemplu, ar trebui să evite stimulentele, cum ar fi rozmarinul. Unii compuși, cum ar fi feniculul, anasonul și salvia, acționează similar cu estrogenul, astfel încât o persoană cu o tumoră de sân sau ovariană ar trebui să le evite[15].

Uleiurile esențiale nu se aplică, de asemenea, niciodată, direct pe piele. Ele trebuie întotdeauna diluate cu un ulei purtător. De obicei, câteva picături de ulei esențial la 30 ml de ulei purtător sau o concentrație maximă de 5% este considerată în general sigură pentru adulți[16].

Universitatea Johns Hopkins din SUA recomandă, de asemenea, să nu folosiți difuzoare de uleiuri esențiale, mici aparate de uz casnic care creează vapori parfumați, întrucât difuzarea într-o zonă publică sau gospodărie cu mai mulți membri poate afecta oamenii diferit. De exemplu, menta este adesea recomandată pentru durerile de cap. Dar dacă o folosești în jurul unui copil care are mai puțin de 30 de luni, copilul poate deveni agitat. Ar putea avea un efect negativ. În plus, cineva cu aritmie poate reacționa negativ la mentă, iar exemplele pot continua.

Concluzii

Uleiurile esențiale au devenit o parte integrantă a vieții de zi cu zi. Acestea sunt utilizate într-o mare varietate de moduri – de la agenți de aromatizare la însăși esența produselor cosmetice. Mulți aromaterapeuți și, în special consumatorul de rând, consideră uleiurile esențiale naturale a fi complet sigure.

Această încredere se bazează pe concepția greșită că acestea sunt sigure deoarece sunt naturale. Toxicitatea uleiurilor esențiale poate fi, însă, complet diferită de cea a plantei, nu numai datorită concentrației lor ridicate, ci și datorită proprietăților lor fizico-chimice. Uleiuri esențiale, ca produse de distilare, sunt amestecuri de în principal substanțe chimice cu greutate moleculară mică care, combinată cu lipofilicitatea lor, au ca rezultat capacitatea de a penetra membrane foarte eficient.

De aceea, a fost elaborat de către Direcția Europeană pentru Calitatea medicamentelor și îngrijirea sănătății, din cadrul Consiliului Europei (EDQM – n.n.) un Ghid care să includă factori de calitate și riscuri asociate cu utilizarea uleiurilor esențiale din produsele cosmetice. În mod special, acest ghid își propune să evidențieze importanța calității uleiurilor esențiale și a materiilor prime din care se obțin acestea, pentru o utilizare în siguranță a acestora în produsele cosmetice.

În ceea ce privește aromaterapia, aceasta este o terapie complementară și nu oferă un remediu pentru boli, erupții cutanate sau boli, dar poate sprijini tratamentul convențional al diferitelor afecțiuni.

Pentru a afla și despre pericolele produselor cosmetice în sarcină, vă recomandăm articolul: Iubirea înseamnă siguranță.

[1] “Essential oils used in aromatherapy: A systemic review” – Asian Pacific Journal of Tropical Biomedicine

Volume 5, Issue 8, August 2015, Pag. 601-611

[2] https://www.niehs.nih.gov/health/topics/agents/essential-oils/index.cfm

[3] “Essential Oils as Natural Sources of Fragrance Compounds for Cosmetics and Cosmeceuticals” – revista Molecules (ISSN 1420-3049 CODEN: MOLEFW) Sursa : https://www.mdpi.com/1420-3049/26/3/666?utm_source=TrendMD&utm_medium=cpc&utm_campaign=Molecules_TrendMD_0

[4] Ané Orchard (Department of Pharmacy and Pharmacology, Faculty of Health Sciences, University of the Witwatersrand, South Africa); Sandy van Vuuren – “Commercial Essential Oils as Potential Antimicrobials to Treat Skin Disease”s – Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine Journal (sursa https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5435909/)

[5] Dreger, M.; Wielgus, K. “Application of essential oils as natural cosmetic preservatives”. Herba Pol. 2013, 59, 142–156.

[6] Herman, A.; Herman, A.P.; Domagalska, B.W.; Młynarczyk, A. “Essential oils and herbal extracts as antimicrobial agents in cosmetic emulsion”. Indian J. Microbiol. 2013, 53, 232–237. [Google Scholar] [CrossRef]

Manou, I.; Bouillard, L.; Devleeschouwer, M.; Barel, A. “Evaluation of the preservative properties of Thymus vulgaris essential oil in topically applied formulations under a challenge test”. J. Appl. Microbiol. 1998, 84, 368–376.

[7] https://www.netflix.com/ro-en/title/81044208

[8] https://www.theguardian.com/tv-and-radio/2020/aug/12/unwell-netflix-series-dark-side-of-wellness-industry

[9] https://www.webmd.com/beauty/news/20180813/essential-oils-promise-help-but-beware-the-risks

[10] https://atlanticinstitute.com/

[11] https://www.facebook.com/groups/253055645202750/

[12] https://hub.jhu.edu/2018/12/04/lyme-disease-treatment-essential-oils/

[13] https://www.hopkinsmedicine.org/health/wellness-and-prevention/aromatherapy-do-essential-oils-really-work

[14] https://www.webmd.com/balance/stress-management/aromatherapy-overview#:~:text=Lemon%2C%20chamomile%2C%20lavender%2C%20cedarwood,oils%20used%20regularly%20in%20aromatherapy.

[15] https://www.medicalnewstoday.com/articles/10884#risks

[16] https://www.medicalnewstoday.com/articles/10884#using_aromatherapy